CUPTOR PENTRU ARS VARUL, BABA
CUPTOR PENTRU ARS VARUL, BABA, JUD. MARAMUREŞ
Cuptorul a fost reconstituit în muzeu conform unei tehnici folosite pe la mijlocul secolului al XX-lea de localnici specializaţi în acest meşteşug. Piatra de calcar era extrasă în acest sat de la adâncime, cu dălţi şi târnăcoape speciale, cu răngi de fier, baroase, toate confecţionate de fierarii locali. Transportaţi la locul de ardere, bolovanii erau ajustaţi, pentru a putea fi clădiţi în cuptorul elipsoidal, situat în pantă, adâncit în pământ, cu pereţi clădiţi din piatră dură, necalcaroasă, rezistentă la foc. Pe ieşiturile acestor pereţi se construia o boltă din piatră de calcar, sub care rămânea loc pentru vatra de foc, iar peste bolta devenită element de susţinere se clădea în continuare piatră calcaroasă, vârful movilei fiind acoperit tot cu piatră dură.
Focul din vatră, puternic în special la început, era întreţinut cu lemne de esenţă tare, timp de 12-24 de ore. Încheierea procesului de ardere a varului era semnalată de culoarea flăcărilor, care devenea alb-albăstruie. Varul bine ars avea după răcire culoare albă sau uşor galben-verzuie.
Era foarte important ca varul ars să nu fie plouat, motiv pentru care era vândut imediat după răcirea cuptorului, fie în satele din jur, fie la mare distanţă, la târgurile din Dej, Jibou, Năsăud, Bistriţa.
Copertina de deasupra cuptorului a fost construită în muzeu, pentru a proteja de ploaie structura. La faţa locului, prezenţa unui acoperiş era inutilă, deoarece procesul de ardere dura puţin.