GOSPODĂRIE – ALMAŞ
GOSPODĂRIE – ALMAŞ, JUD. ARAD, A DOUA JUMĂTATE A SEC. AL XIX-LEA
Gospodăria reprezintă în muzeu zona premontană a Ţării Zarandului, ai cărei locuitori practicau pe scară largă pomicultura, alături de cultivarea plantelor şi creşterea animalelor. Vânzarea lesnicioasă a ţuicii de prune, a merelor şi a fructelor uscate în satele şi oraşele din Câmpia Tisei a asigurat locuitorilor zonei sume de bani suplimentare, inaccesibile sătenilor din zonele preponderent cerealiere. Existenţa celor trei surse diferite de câştig explică bogăţia gospodăriilor din această zonă, evidenţiată de porţile înalte (rămase simbol social şi după desfiinţarea iobăgiei), de dimensiunile construcţiilor, de numărul lor mare şi de prezenţa acoperişurilor din ţiglă, scumpe.
Casa (cu prispă, tindă, două încăperi şi pivniţă) este datată în anul 1882, iar cămara pentru cereale, şopronul şi cuptoriştea au fost executate, în mod evident, în aceeaşi perioadă. Şura este flancată de poiată şi de o a doua cămară de cereale, iar şopronul şi coteţele de porci, cu spaţiul pentru ştiuleţi deasupra, sunt legate, în unghi drept, de această cămară. În colna construită separat erau adăpostite căzile cu prune lăsate la fermentat şi era păstrată ţuica. Două instalaţii de uscat fructe sunt expuse în grădina gospodăriei. Fântâna cu lanţ şi gardul din nuiele împletite, tipic satelor cu structură densă, completează gospodăria.
Structura geometrică a gospodăriei se explică prin sistematizarea acestor sate româneşti de către autorităţile austriece, prin aducerea la linie a fostelor sate răsfirate de la poalele Munţilor Zarandului.