GOSPODĂRIE – TELCIU
GOSPODĂRIE – TELCIU, JUD. BISTRIŢA-NĂSĂUD, 1841
Gospodăria din satul Telciu, judeţul Bistriţa-Năsăud, este reprezentativă pentru ţinutul românesc al Năsăudului, eliberat din iobăgie, în schimbul serviciului grăniceresc, în secolul al XVIII-lea. Având libertate personală şi deţinând munţi comunitari, năsăudenii s-au bucurat de o relativă bunăstare materială, care nu i-a îndepărtat însă de tradiţiile locale.
Casa, construită în anul 1841, are trei încăperi: o tindă mediană, o încăpere de locuit şi o cămară. Interiorul încăperii de locuit ilustrează – ca în cazul altor case din muzeu - situarea Transilvaniei la linia de contact dintre aria culturii rurale est-europene şi aria culturală central-europeană. Astfel, în colţul mesei, cu funcţie socială accentuată, întâlnim cele două cuiere cu ceramică, element pătruns în Transilvania dinspre Italia, unde este atestat în secolul al XV-lea, în timp ce în zona patului, intimă, sunt expuse foarte multe ţesături, element caracteristic ariei est-europene. Ruda simplă, cu ştergare, din colţul cu patul, cunoaşte aici o dezvoltare extremă, fiind transformată într-un suport complex ce permite expunerea în cant a cât mai multe ţesături diferite, în scopul ilustrării bogăţiei proprietarului şi hărniciei gospodinei.
Tinda fără tavan, cu două uşi şi vatră liberă atestă conservatorismul acestui ţinut, la fel cele două hambare pentru cereale, monoxile, enorme, plasate în podul ei şi cumpărate odată cu casa. Cămara casei abundă în instrumentar caracteristic păstoritului pendulator de munte, în care năsăudenii excelau, iar anexele gospodăreşti (şura cu şoproane şi două poieţi, fânarul, coteţele) atestă profilul lor ocupaţional agro-pastoral.