MOARĂ – BOUŢARI
MOARĂ – BOUŢARI, JUD. CARAŞ-SEVERIN, MIJLOCUL SEC. XIX-LEA
Moara cu roată orizontală (ciutură) din satul Bouţari, judeţul Caraş-Severin, ilustrează în muzeu cel mai vechi tip de moară de apă cunoscut, care a precedat în Europa morile de apă cu roată verticală, dar a dispărut în timp, rezistând până azi doar în câteva zone (Scandinavia, Spania, Balcani, Caucaz) printre care se numără şi România. În Transilvania se întâlnesc asemenea mori doar în arealul Ţara Haţegului-Banatul de munte, dar în Muntenia au fost prezente din Vrancea până la Dunăre.
Moara din Bouţari, databilă la mijlocul secolului al XIX-lea, funcţionează ca o râşniţa mai mare, pusă în mişcare de apă, motiv pentru care este denumită în Banat chiar aşa, nefolosindu-se pentru ea termenul moară. Şuvoiul de apă, orientat pe un scoc îngust, loveşte paletele în formă de lingură ale roţii de lemn orizontale, rotind-o odată cu fusul vertical şi piatra alergătoare (care macină boabele), cu care formează un corp comun.
Asemenea mori aveau atât avantajul valorificării forţei unor pâraie cu debit redus, cât şi dezavantajul unei capacităţi scăzute de măcinare. De aceea, ele erau deseori în proprietatea şi folosinţa unui singur neam, familiile aparţinătoare împărţindu-şi riguros între ele drepturile de măcinare. Este motivul pentru care existau multe asemenea mori într-un sat, înşirate relativ dens în lungul aceluiaşi curs de apă. Documentele menţionează însă, frecvent, şi mori mai eficiente, cu 3-4 sau chiar cu 4-8 roţi (ciuturi), asemenea exemplare putând fi întâlnite încă, rar, pe teren.