PIUĂ CU MAIURI - GLADNA ROMÂNĂ
PIUĂ CU MAIURI - GLADNA ROMÂNĂ, JUD. TIMIŞ, A DOUA JUMĂTATE A SEC. AL XIX-LEA
Piua este o instalaţie ţărănească care servea la îndesirea ţesăturilor ţărăneşti de lână, prin batere îndelungată, sub apă. Ţesătura de lână pentru hainele de iarnă (pănura), pentru acoperitoarele de pat (ţoale, cergi) sau pentru obiele avea textură rară imediat după ţesut dar, prin batere sub apă, devenea densă, groasă şi păroasă, rezistentă şi călduroasă. Pivele nu puteau fi construite oriunde, ci doar în zonele de munte şi deal, în care pâraiele aveau albii pietroase şi apă curată, lipsită de nămol. În satele din aceste zone, cum era şi Gladna Română, localnicii construiau mai multe asemenea instalaţii, care acopereau necesităţile a zeci de sate dinspre câmpie, cu pâraie leneşe şi mâloase. Unii ţărani îşi transportau personal ţesăturile la piuă, dar şi piuarii se deplasau zeci de kilometri distanţă, prin sate, cu căruţele, primind pe încredere ţesăturile, marcate în prealabil de proprietari, transportându-le la pive, piuându-le şi returnându-le apoi proprietarilor, contra plată.
Mecanismul pivei este realizat în întregime din lemn. Sulul roţii, puse în mişcare de apă, conţine nişte pene care ridică şi lasă să cadă, în mod repetat, nişte maiuri oblice, masive, peste ţesătura depusă în locaşuri scobite într-o grindă de mari dimensiuni. În timpul baterii ţesăturii, timp de 5-24 de ore, în funcţie de grosimea acesteia, se turna peste ea fie doar apă rece (care mărea durata baterii, dar sporea calitatea produsului), fie apă încălzită în căldarea aşezată în colţul construcţiei. Până la final, ţesătura pierdea circa o treime din lăţimea iniţială şi o cincime din lungime.