ŞURĂ POLIGONALĂ – BUCIUM POIENI
ŞURĂ POLIGONALĂ – BUCIUM POIENI, JUD. ALBA, SFÂRŞITUL SEC. AL XIX-LEA
Şura poligonală din satul Bucium Poieni ilustrează nivelul de prelucrare a lemnului, atins de meşterii tradiţionali, reprezintând în muzeu o categorie de construcţii prezentă în trecut în majoritatea satelor româneşti din Munţii Apuseni. Ea se deosebea esenţial de construcţiile gospodăreşti rectangulare, generale în Transilvania tradiţională, nu numai prin forma sa poligonală, ci şi prin anumite tehnici de construcţie, identificate doar aici, cum ar fi - pe Platoul Gheţari, de exemplu - folosirea la acoperişuri a căpriorilor curbi (coarne cârne) şi a straturilor succesive de cetină şi aşchii rămase în urma confecţionării de către moţi a vaselor de lemn.
Destinată uneori depozitării şi treierării păioaselor cu îmblăciul, alteori depozitării fânului şi locuirii sezoniere sau depozitării furajelor şi adăpostirii animalelor, această construcţie polifuncţională se regăsea atât în cadrul gospodăriilor din sate, cât şi în hotarul acestora. Şura putea să aibă un capăt poligonal şi unul rectangular, ca exemplarul din Bucium, sau putea fi hexagonală sau octogonală (Platoul Gheţari). Spaţiul poligonal era destinat de obicei treieratului, datorită facilităţilor de depozitare şi treierare manuală, motiv pentru care el nici nu avea tavan, pentru a nu împiedica mânuirea îmblăciului. Spaţiul rectangular putea fi folosit, în funcţie de dimensiuni, ca adăpost uman sezonier, drept cămară sau grajd pentru animale. În cazul şurii din Bucium, inclusă într-o gospodărie din cadrul aşezării, spaţiul poligonal a fost folosit pentru treierat păioasele, iar cel rectangular – drept.