Negativul pe sticlă a fost realizat de către Romulus Vuia, în anul 1923, în zona localității Bătrâna, județul Hunedoara, Ținutul Pădurenilor. În satele pădurenilor stânele erau așezate în hotarele satelor, fiind construcții ușoare, mobile ce puteau fi mutate periodic, din loc în loc, asigurându-se atât fertilizarea pământurilor agricole și a fânațelor, dar și protejarea oilor.
În prim plan se distinge o stână formată din două table dreptunghiulare, din lemn (numite „șindrilere”), sprijinite lateral, în furci, pe sol, la mijloc fiind înălțate cât să poată intra un om. În interiorul și exteriorul stânii se pot observa obiecte specifice păstoritului: căldare pentru fiert zerul, atârnată pe un suport din lemn, improvizat; bărbânță pentru păstrarea brânzei; textile; găleți de muls oile. În stânga construcției este un bărbat, îmbrăcat în port popular: pălărie neagră cu margini tari și întoarse în sus; cămașă lungă, din pânză, cu guler înalt și drept, cu mâneci largi care se termină cu pumnași. Peste cămașă poartă o vestă scurtă, izmene largi, simple, introduse în „toloboni” (ciorap gros din pănură), prinse sub genunchi cu o curelușă; în picioare poartă opinci cu gurgui. Bărbatul se sprijină pe o bâtă, din lemn.
În lateralul stânii este o amplasată o construcție din lemn, înaltă, formată din patru pari, verticali, cu crengile rupte, fixați în pământ, având la mijloc un pod de scânduri și frunze, dispus orizontal, în partea superioară, pe care se punea cașul la uscat („comarnic”). De pari sunt atârnate diverse obiecte utilizate la stână: desagi, ol din lut, straiță-glugă, strecurătoare din pânză cu cașul pus la stors.
Negativul, înregistrat cu titlul „Stână”, cu nr. de inventar 93, este un clișeu realizat în tehnica gelatino-bromurii de argint pe suport de sticlă, având dimensiunile de 9 cm x 12 cm.