Negativul pe sticlă a fost realizat de către Romulus Vuia, în anul 1914, în zona localității Cerbăl, județul Hunedoara, Ținutul Pădurenilor, zonă în care se practica un păstorit agricol local. Stâna și staulul oilor erau așezate în hotarul satului, fiind construcții ușoare pentru a se putea muta periodic, din loc în loc, asigurându-se astfel atât protejarea oilor, cât și fertilizarea pământurilor agricole și a fânațelor.
În imagine se distinge o stână portabilă, formată din două table dreptunghiulare, din lemn, acoperite cu șindrilă (numite ”șindrilere”), sprijinite lateral, în furci, pe sol și pe lese împletite din nuiele, iar la mijloc tablele sunt înălțate cât să poată intra un om. În interior se disting diverse ustensile necesare desfășurării activităților specifice stânei: găletă pentru muls și o putină pentru brânză.
Lângă stână sunt trei trunchiuri de copac, înfipte în pământ, cu crengile rupte („sălcinere”) unde sunt agățate haine, desagi, vase de lut și lemn.
În fața construcției se află o femeie îmbrăcată în portul popular specific pădurenilor: părul pieptănat cu cărare pe mijloc; ceapsă (un fel de tichie), așezată pe creștetul capului; cămașa cu mâneci largi, terminate cu fodori, cu ornamentație dispusă la guler, pe piept și pe mâneci; peste poale are catrințe negre simple.
În lateral, se află amplasat staulul destinat adăpostării peste noapte a oilor, realizat din lese confecționate din împletituri de nuiele și bucăți de lemn, ușoare, care putea fi mutat cu ușurință peste tot, unde urma să se fertilizeze pământul.
Negativul, înregistrat cu titlul „Stână”, cu nr. de inventar 88, este un clișeu realizat în tehnica gelatino-bromurii de argint pe suport de sticlă, având dimensiunile de 9 cm x 12 cm.