Despre entitățile feminine mitice numite zonal Ielele, Frumoasele, Măiestrele, Rusaliile etc. se credea în societatea tradițională că sunt fete frumoase, invizibile, preponderent malefice, care zboară noaptea prin văzduh, înainte de cântatul cocoşilor, începând cu a treia săptămână după Paşti și până la Rusalii.
Conform credinței populare, ele pot cutreiera „într-o singură noapte peste nouă țări și mări”, revenind „o singură dată pe an prin toate locurile pe unde au umblat”. Ielele cântă și dansează „nespus de frumos” și pomenesc în cântecele lor de avrămeasă, leuștean, hodolean, plante de care se tem. Dacă cineva îndrăznește să înveţe cântecul lor şi să-l cânte, pe acela îl iau pe sus şi îl pocesc (îl urâțesc, îl desfigurează), pentru că au putere asupra oricărei ființe și oricărui lucru de pe pământ, peste care trec.
Pentru a preveni atacul Ielelor, oamenii se fereau să doarmă sub cerul liber în această perioadă, rămâneau nemișcați când le auzeau, purtau pelin la brâu sau usturoi verde la cămașă.
Conform credinței, în zbor, Ielele purtau diferite obiecte (lumânări, ciocane, cleşti, foarfeci, mărgele, seceră etc.) și erau însoțite de cei mai iscusiţi muzicanţi. Din când în când, Ielele se opreau din zbor şi dansau pe pământ, din loc în loc, mai ales la răspântii, înnegrind acolo iarba în formă de cerc. În asemenea locuri, ele lăsau pe pământ câte un obiect despre care se credea că este bun pentru vindecarea celor „luaţi de iele”. Bătrânele inițiate strecurau și turnau apă peste aceste obiecte, cei pociți de iele urmând să se spele cu această apă pentru a se vindeca.
Artefactul cu numărul de inventar 441, înregistrat în documentele muzeale sub denumirea „secera Ielelor” este o ramură de roșcov, cu fruct, uscată și înnegrită de vreme, având o formă naturală neobișnuită, care a și inspirat asimilarea lui cu o seceră. Piesa a fost colecționată de către Romulus Vuia în anul 1923, în satul Cârnești, județul Hunedoara, Țara Hațegului.
Bibliografie: Ioan Toșa-Simona Munteanu: Calendarul țăranului român de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Cluj-Napoca, 2003
