Negativul pe sticlă a fost realizat de către Romulus Vuia, 1910-1923, la stâna Văcăria și prezintă o femeie, stând în picioare pe un scaun din lemn, punând la presat un caș, într-un teasc, pentru a se stoarce zerul. Teascul este o instalație înaltă, formată din doi stâlpi de lemn rotunzi, fixați în pământ, fiecare avînd în partea superioară câte o scobitură verticală alungită. Stâlpii sunt uniți prin două stinghii de lemn orizontale, prinse în scobituri. Stinghia inferioară este fixă, cea superioară este mobilă și se apasă în jos prin pene de lemn bătute în scobituri, exercitând o forță de presare asupra cașului.
Femeia este îmbrăcată cu: năframă neagră; cămașă cu poale confecționată din pânză țesută în casă, cu mâneci largi, ce pornesc din guler. Peste cămașă poartă un pieptar, înfundat, iar peste poale poartă un șurț și catrință, țesută cu vârste orizontale. În picioare poartă obiele și opinci cu gurgui mic. În stânga imaginii se vede colțul unei construcții din lemn, iar în depărtare se zăresc munții împăduriți cu brazi.
Negativul, înregistrat cu titlul „Teasc pentru caș. Stâna Văcăria”, cu nr. de inventar 135, este realizat în tehnica gelatino-bromurii de argint pe suport de sticlă, având dimensiunile de 9 cm x 12 cm.