Rafinamentul, originalitatea motivelor decorative și măiestria tehnicilor de cusut care definesc eleganța costumului femeiesc din Ținutul Pădurenilor au fost imortalizate și în imaginea realizată de către Romulus Vuia, în 1922, în localitatea Lelese, județul Hunedoara. Costumul femeiesc, care se distinge printr-o individualitate artistică de mare expresivitate, se diferențiază în primul rând după vârstă și statutul social. Femeia căsătorită din imagine are părul prins la spate într-un conci, pe care este așezată o bonetă conică (”șapța”/”ceapsă”), cu vârful prelungit spre spate, lucrată din pânză de casă și cu decor compact de culoare neagră. De vârful „cepsei” este prinsă cu ajutorul unor ace cârpa albă, lungă, ce atârnă pe spate. Unul din elementele caracteristice ale costumului femeiesc pădurenesc îl reprezintă decorul voluminos, compact al cămășii, format din motive geometrice amplasate la guler și de-a lungul gurii cămășii. Peste cămașă femeia poartă un pieptar deschis în față („cojocul cu flori”), confecționat din blană de oaie și brodat pe aproape întreaga suprafață cu motive florale stilizate („flori” sau „pene”), cusute cu mătase și lânică. Marginile sunt tivite cu blană neagră de miel. Merită acordată o atenție deosebită modului elaborat în care este împodobit gâtul femeii. Se disting: un șirag din mărgele mari, de culoare închisă și „baierul cu bani” (numit și „vița cu bani” sau „salba de libre”). Aceste podoabe erau purtate cu ocazia sărbătorilor mari sau a evenimentelor familiale. În urechi tânăra femeie poartă cercei rotunzi, de culoare închisă. Negativul, înregistrat cu titlul „Nevastă”, cu numărul de inventar 81, este realizat în tehnica gelatino-bromurii de argint pe suport de sticlă, având dimensiunile de 9 cm x 12 cm.