Gluga realizată din pânză groasă de lână țesută în casă este o piesă vestimentară utilitară răspândită la grupurile de păstori de pe întreg globul, având numeroase variante de croi și decor. Folosirea acestui obiect textil este databilă în spațiul carpatic cel puțin din antichitate, după cum este reliefat de reprezentările de pe Columna lui Traian. Acest fapt l-a fascinat și pe etnograful Romulus Vuia, care a surprins în cercetările sale de la începutul secolului al XX-lea în Țara Hațegului portul glugii, ca mai apoi, fotograful englez Denis Galloway să reconstituie o scenă de pe monumentul antic într-un clișeu binecunoscut, realizat în satul Lunca Cernii în 1928. Gluga este prezentă și pe momentul de la Adamklisi, Dobrogea, pe metopa cu numărul 30; de asemenea, este menționată în diferite documente și codexuri din secolul al XVII-lea și al XVIII-lea, precum „Trachten Kabinett aus Siebenbürger” sau documente ale breslelor care produceau postav și obiecte din postav și pentru populația românească din Transilvania. În portul tradițional, gluga s-a păstrat în numeroase zone etnografice până în secolul al XX-lea, distingându-se cele din zona Vrancei, Muscelului, Banatului de Munte, Mărginimii Sibiului sau a Munților Apuseni. Artefactul prezentat este o glugă din satul Cornereva, județul Caraș Severin, care se remarcă prin faptul că principala utilizare a acesteia era învelirea copilului în leagănul purtat pe spate de mamă. Croiul este simplu, fiind realizată dintr-un lat de pânză de lână groasă, țesută în 4 ițe și îndesată la piuă. Glugușul este realizat prin unirea jumătăților extremității superioare.  Capătul inferior și pe părțile laterale sunt ornamentate cu ciucuri din aceeași lână albă din care este făcută întreaga piesă, prinși de marginea țesăturii. Piesa a intrat în patrimoniu Muzeului Etnografic al Transilvaniei în 1923, având numărul de inventar 990.