Eleganța, rafinamentul și frumusețea portului femeiesc din Ținutul Pădurenilor sunt puse în evidență și de podoabele purtate de către fete și femei, la gât și în jurul taliei. Pline de individualitate artistică, podoabele reprezintă o îmbinare armonioasă între material, tehnică și funcționalitate, creând o lume nelimitată de modele și culori. Podoabele purtate în zilele de sărbătoare marcau în cadrul comunității statutul social, starea civilă și vârsta purtătoarelor. Podoabele din jurul gâtului, purtate de pădurence erau confecționate chiar de către acestea, așa cum este ilustrat și în negativul realizat de către Romulus Vuia, în 1923. În imagine apare o fată îmbrăcată în port popular, stând pe o lespede de piatră, care împletește un „letițar”. Letițarul este un fel de bentiță realizată din mărgele foarte mici înșirate pe mai multe ațe, imitând o țesătură decorată cu motive geometrice („pizar” - motiv în formă de „S”). Fata are capul acoperit cu o năframă colorată, cu flori, procurată din comerț. În urechi poartă cercei, iar la tâmple are câte o floare. La gât tânăra poartă două șiruri de mărgele cu boabe alungite și o „lătiță cu colț” („șiptari”) care are la colțuri monede. Cămașa lungă, confecționată din pânză de casă, are mânecile largi ce pornesc din guler, gură adâncă, plasată central, la mijlocul gurii observându-se și un nasture. Decorul robust, compact al cămășii, lucrat într-un fel de cusătură buclată („ațește” și „șinorește”) este dispus la guler, pe piept, pe mâneci și la poale. Motivele geometrice cusute pe piept, de-o parte și de alta a gurii, formeză două fâșii late, lungi până la talie (numite „foile de ciupag”). „Rândurile” de pe mânecile cămășii formează o tablă unitară, compactă și reprezintă elementul caracteristic al cămășii femeiești din Ținutul Pădurenilor. Aceste „rânduri” sunt cusute, de obicei, cu arnici, cu motive geometrice specifice care au denumiri locale. De exemplu: „budiană” – motivul rombului cu capetele încrucișate; „cârligele” – cruce înconjurată de un romb cu cârlige. Paralel cu „rândurile” de pe mânecă, înspre piept, apare o fâșie îngustă cusută cu motive de forma unor romburi mici (numită „alciță”, „altiță”, „p-altiță”), având rolul de încheia marginile foilor. Poalele au în partea de jos, la îmbinarea latului din spate și față cu clinii laterali, motive cusute în șiruri verticale, înguste, de culoare închisă. Peste poale, în spate, fata poartă un opreg de culoare închisă, iar în față are un șurț (?) mai scurt, care lăsă vizibilă cusătura de la poale. Clișeul, înregistrat cu titlul „Împletitul letițarelor”, cu numărul de inventar 168, este realizat în tehnica gelatino-bromurii de argint pe suport de sticlă, având dimensiunile de 9 cm x 12 cm.