Ceapsa este o piesă componentă a gătelii capului, purtată de femeile căsătorite în unele zone din Transilvania și Banat. Ceapsa (ceapța) din imagine este specifică „pieptănăturii cu coarne” sau „portului cu coarne” din Țara Hațegului, unde găteala capului dădea nota distinctă a portului femeiesc.
Ceapsa, purtată la partea posterioară a capului, avea rostul de a acoperi conciul care susținea și lega șuvițele de păr răsucite și adunate într-un coc, spre creștet. La munca de fiecare zi ceapsa se purta neacoperită. În zilele de sărbătoare, de ceapsă se prindea o pânză lungă, albă. Conciul fiind așezat pe creștet, iar pânza atârnând cu capetele pe spate, capul era descoperit în cea mai mare parte.
Artefactul prezentat are formă trapezoidală, este realizat din pânză albă de bumbac și are un decor bogat, dispus pe două registre: o bandă lată la partea inferioară și, perpendicular pe aceasta, o bandă îngustă care desparte cele două coarne ale cepsei. Decorul constă în motive geometrice brodate cu lână neagră și policromă roșu închis, roz, verde, mov, gri și fire de bumbac alb și galben. În decor se regăsesc motivele ornamentale: coarnele berbecului, cârligul ciobanului, colți de lup, romburi. La baza cepsei este aplicată dantelă din comerț, iar fixarea piesei se făcea cu ajutorul unui șnur.
Artefactul cu numărul de inventar 54 a intrat în patrimoniul Muzeului Etnografic al Transilvaniei în anul 1923 și a fost achiziționat în localitatea Clopotiva, județul Hunedoara, Țara Hațegului.