În gospodăria țărănească cânepa a fost cultivată pentru fibrele utilizate la confecționarea diverselor piese de port, ţesături de interior, dar și pentru alte obiecte de uz gospodăresc (saci, funii). Procesul lung și obositor de cultivare și prelucrare manuală a cânepii, activitate de care se ocupau cu predilecție femeile, cerea îndemânare și răbdare, fiind totodată și un pretex de socializare pentru membrii comunității. După recoltare, snopii de cânepă topiți în apă, se uscau la soare și se zdrobeau cu melița – unealtă din lemn, alcătuită din două scânduri paralele, distanțate, între care este prinsă la un capăt, cu un cui de lemn, o altă scândură care bascula („limbă”). Celălalt capăt al limbii rămânea liber pentru a putea fi manevrat. Melițarea presupunea trecerea cânepii între limbă și cele două scânduri paralele, producându-se astfel ruperea părții lemnoase și eliberarea fibrei. Această activitate a fost surprinsă de către Romulus Vuia, în anul 1923, în curtea unei gospodării din Uricani, județul Hunedoara. În prim plan apare o femeie îmbrăcată în port popular specific zonei Valea Jiului, melițând cânepa. Femeia are părul pieptănat cu cărare la mijloc, împletit în două cozi groase încolăcite sub urechi, îmbogățite cu „pletari” (cozi artificiale din lână), peste care este așezat tindeiul - ștergar din bumbac alb („propoadă”), țesut, având la capătul expus privirii dantelă albă în colțuri, fixat de păr cu ajutorul unor ace cu gămălie mare. La gât poartă un șirag de mărgele mari mozaicate, de Murano. Cămașa de tip carpatin, din pânză, are mânecile largi ce pornesc din gulerul îngust și se termină cu un fodor mare. Decorul cămășii este amplasat la guler sub forma unei bentițe și la brățara de sub guler, cusută pe crețuri. Portul femeii este completat de o catrință lată, încrețită la brâu, având rânduri de alesături la poale. În spatele femeii, sprijinită de talpa unei construcții din lemn pe fundație de piatră, este o copilă cu părul împletit într-o singură coadă ce pornește din mijlocul frunții și coboară sub urechea dreaptă, fiind împodobită cu flori. În urechi fata poartă cercei rotunzi, iar la gât are șiraguri de mărgele și lătițar. Cămașa fetei are decorul amplasat pe gulerul îngust, din care pornesc mânecile largi terminate cu fodori mari. Peste poale fata poartă o catrință neagră cu câteva șiruri de alesături în partea inferioară. Clișeul, înregistrat cu titlul „Melițatul cânepii”, cu numărul de inventar 349, este realizat în tehnica gelatino-bromurii de argint pe suport de sticlă, având dimensiunile de 9 cm x 12 cm.