Artefactul pe care îl propunem este o piesă din inventarul stânei, și anume răbojul (răbuș, răvaș) – un băț cioplit în mai multe feţe pe care se însemnau prin crestături cantităţile de lapte obţinute de fiecare proprietar la ‹‹măsuratul›› laptelui, pentru a şti cât lapte i se cuvine, atunci când îi vine rândul la brânză. Laptele se măsura cu unități de măsură care aveau diferite denumiri în funcție de zonă – lingura, pliul, sfârtacul etc., lingura având o capacitate de aproximativ 0, 5 l. Răbojul era atârnat de comarnic, ca orice cioban sau stăpân de oi să-l poată cerceta. Răbojul prezentat, cu numărul de inventar 199, provine din localitatea Bunila, județul Hunedoara și a intrat în patrimoniul muzeului în anul 1923. Cu o lungime totală de 23 cm, este realizat dintr-o singură bucată de lemn de alun, cu cinci fațete de aproximativ 1,5 cm lățime fiecare. Partea de sus prezintă un element îngustat de 2 cm, cu orificiu pentru șnur de prindere sau agățarea în cui. Crestăturile late și subțiri sunt tăiate cu tăișul cuțitului, iar semnele ajutătoare (împunsăturile de cuțit și scobiturile pătrate) sunt făcute cu vârful cuțitului.
Răbojul nu a fost doar un mijloc de evidență utilizat la stână. Pe răboj se crestau averile impozabile și dările pe un an care îi priveau pe toți capii de familie ai unui sat (răbojul satului se lăsa la primărie, în seama primarului pentru a putea fi consultat de toți membrii comunității).
Pentru a ține socoteală de înțelegerile dintre două persoane cu interese contrare, se folosea răbojul din două bucăți: răboj de munci agricole, răboj al meseriașilor-boiangii, abagii, răboj de dări, răboj de marfă, răboj de transporturi, răboj de închiriere, răbojul învățătorului, văcarului, răbojul testament etc.