În patrimoniul Muzeului Etnografic al Transilvaniei se găsesc o serie de piese de port provenind din zona Văii Jiului, între care și cămașa femeiască propusă ca obiect al săptămânii, cu numărul de inventar 397, achiziționată în 1923, și provine din localitatea Uricani.
Cămașa are croi încrețit la gât cu clin lateral prelungit de-a lungul mânecii și pavă triunghiulară poziționată în partea din spate, prinsă cu cheițe policrome. Acest tip de croi este considerat unul de mare vechime, demonstrând caracterul conservator al regiunii de proveniență, până în prima jumătate a secolului trecut. Gura cămășii se găsește în partea dreaptă spre subraț, iar în centru pieptului este realizată o deschizătură pentru alăptat. Pânza de bumbac din care este confecționată prezintă grupuri de câte 3 trăsuri (vergi) negre și roșii așezate la distanță de aproximativ 20 de centimetri. Decorul piesei vestimentare este caracterizat de sobrietate, modelul fiind concentrat la nivelul gulerului, pe mîneci și piept sub forma unor râuri longitudinale. Motivele geometrice și florale stilizate sunt cusute cu bumbac negru și lânică policromă, încadrându-se stilisticii broderiei specifice spațiului etno-cultural al momârlanilor de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Punctele de cusut folosite sunt brânelul, brânel pe muchie, cruciulițe, punct holbein (double running stitch), șinătătu. Râurile, în număr de 3, sunt cusute cu motive geometrice ce alternează după schema ABCBA și par înșirate de-a lungul mânecii respectând principiile artei populare ale simetriei, ritmului și alternanței. De asemenea, se poate observa un joc de simetrii și oglindiri în ceea ce privește alternanța culorilor.