Bâta era și este accessoriul cel mai reprezentativ al păstorului. Era multifucțională, cu ea se manevra
turma de oi; putea fi sprijin la urcarea pantelor, la traversarea pârâurilor, era utilă ca sprijin în momentele
de odihnă; dar putea la fel de bine să funcționeze și ca armă de apărare împotriva animalelor sălbatice. Nu
e de mirare că era considerată un însemn al păstorului, fiind confecționată și decorată cu atenție de el
însuși.
Bâtele din spațiul transilvan se înscriu în două categorii mari, cele cu măciucă la unul dintre capete și cele
simple.
Bâta prezentată face parte din categoria celor cu măciucă și este confecționată cel mai probabil din lemn
de alun. La unul dintre capete are o măciucă aplatizată, conică. Capătul inferior, cel care făcea contact cu
solul, are urme care indică tratarea lemnului prin foc și prin gunoi de grajd pentru a spori rezistența
materialului. Se poate observa pe lemn și amprenta unui inel de metal, care avea rolul de a mări rezistența
obiectului. Pe partea superioară, inclusiv măciuca, bâta este decorată (împistrită) cu motive geometrice în
registre simetrice. (X-uri, rozete, romburi, dinți de lup, cercuri, zig-zaguri, hașuri, triunghiuri incizate). La
limita între zona incizată și cea nedecorată bâta este perforată.
Dimensiuni: Lungime:110 cm; diametru: 2,5 cm (4,8 cm măciuca).
Piesa a fost achiziționată în zona etnografică Valea Jiului, din satul Livezeni, printr-un act de vânzare-
cumpărare, în anul 1923.