Negativul pe sticlă a fost realizat de către Romulus Vuia, în 1923, în localitatea Uricani, județul Hunedoara și prezintă imaginea unei femei îmbrăcată în port popular specific Văii Jiului, fotografiată în fața unei construcții din lemn. Femeia are părul pieptănat cu cărare pe mijloc, împletit în două cozi groase, încolăcite pe sub urechi, îmbogățite cu două cozi artificiale din lână („pletari”), peste care este așeazat tindeul - un ștergar gros de bumbac țesut în două ițe, împodobit la un capăt cu motive geometrice de culoare neagră și decorat la mărgini cu ciucuri. Părul și tindeul sunt fixate cu ace de păr din sticlă. Cămașa de tip carpatin, din pânză, are un guler îngust decorat cu motive geometrice și gura așezată lateral. Ornamentația cămășii, cu o cromatică sobră, este plasată la guler, pe mâneci și pe piept. Din guler pornesc mânecile largi, care au motivele geometrice grupate pe umăr într-o bandă orizontală (numită „umeraș”), și de-a lungul mânecii este amplasat un șir de broderie, secondat de șiruri scurte care se opresc deasupra cotului. Șiruri lungi de cusături cu motive geometrice care pornesc de sub guler sunt dipuse vertical și pe pieptul cămășii. „Cămașa femeiască de pe Valea Jiului se remarcă prin eleganța sobră, întărită de liniile clare ale ornamentației dispuse în câmpuri bine delimitate” (Petrescu, Paul, Costumul popular românesc din Transilvania și Banat, Editura de Stat Didactică și Pedagogică, 1959, p. 40). La gât femeia poartă un lătițar, confecționat din mărgele mărunte, de diferite culori.
Negativul, înregistrat cu titlul „Nevastă”, cu nr. de inventar 80, este realizat în tehnica gelatino-bromurii de argint pe suport de sticlă, având dimensiunile de 9 cm x 12 cm.