În satul tradițional, agricultura a jucat un rol central în viața comunității, fiind una din ocupațiile principale, dezvoltându-se în funcție de calitățile și poziția geografică a terenurilor agricole.
Negativul pe sticlă realizat de către Romulus Vuia, în perioada 1910-1923, în județul Hunedoara, surprinde arăturile în terase, care reprezintă un element spectaculos al agriculturii de munte. Terasele, care seamănă cu niște trepte foarte mari, de dimensiuni diferite, rezultat al arăturilor cu plugul de lemn cu corman schimbător, făcute de-a lungul timpului, sunt folosite în mod obișnuit pentru a crește randamentul unui teren în pantă, deluros sau montan. Terasarea începută de la nivelul superior, urmărind curbele de nivel, este o metodă folosită încă din antichitate și oferă posibilitatea utilizării la maxim a terenului destinat agriculturii, prevenind totodată și alunecările de teren.
Negativul, înregistrat cu titlul „Arături în terase”, cu nr. de inventar 219, este realizat în tehnica gelatino-bromurii de argint pe suport de sticlă, având dimensiunile de 9 cm x 12 cm.