Unealtă emblematică și indispensabilă în practicarea agriculturii tradiționale, plugul apare în lumea mediteraneană, descinzând din aratrul roman și se răspândește apoi în restul Europei. În țările române începe să fie folosit în primele secole ale feudalismului timpuriu (sec. X-XI).
Dată fiind importanța agriculturii în majoritatea arealelor rurale transilvănene și rolul determinant al aratului în obținerea unor recolte bogate, începutul anului agricol, care este marcat prin ieșirea plugului din gospodărie, era însoțită de o serie de practici magice menite să aducă fertilitate și să apere culturile de rele.
Plugul tradițional utilizat la arat era mișcat de animale de tracțiune, fiind folosiți în acest scop, cu precădere boii și caii și era acționat manual de țăranul-plugar. Elementele care îl compun sunt grindeiul orizontal, talpa, coarnele , bârsa, cormanul, precum și cele două piese de fier, brăzdarul și fierul lung. Cele două componente de fier sunt menite să taie pământul, cormana răsturnând brazdele tăiate.
Plugul pe care îl prezentăm, cu numărul de inventar 978, a fost achiziționat în anul 1923 de către Romulus Vuia din localitatea Cornereva, jud. Caraș Severin și este folosit pentru arat în zonele plane, având cormanul fix și brăzdarul asimetric. La structura acestei piese se pot remarca două elemente rar întîlnite: bârsa și talpa fac corp comun, fiind executate din aceeași bucată de lemn bifurcat, iar brăzdarul este legat de grindei printr-o tijă metalică cu filet și piuliță în partea superioară.