Ceapsa, piesă componentă a acoperământului capului, este o bonetă făcută din pânză albă, ornamentată cu cusături, pe care o purtau femeile măritate.
Ceapsa („ceapța”) prezentată are formă trapezoidală și se poartă la partea posterioară a capului peste conciul care fixează șuvițele de păr răsucite, specifice gătelii capului „cu coarne” din Țara Hațegului. Acoperământul capului și pieptănătura la femeile din această zonă reprezintă unul dintre cele mai vechi elemente de port din ţara noastră. Pieptănătura părului consta în cosițe subțiri care coborau pe sub urechi, urcau apoi spre creștetul capului și erau fixate pe un suport de sârmă (conci) care avea o formă lunguiață, cu două coarne la capete.
În casă și la munca de zi cu zi, ceapsa se purta neacoperită, dar în zilele de sărbătoare, de ceapsă se prindea o cârpă (propoadă) lungă, din pânză albă.
Partea inferioară și banda centrală ale cepsei sunt decorate cu motive geometrice brodate cu lână neagră și policromă roșu, roz, verde, albastru, galben, mov și fire de bumbac alb și galben. Croiul este, de asemenea, marcat prin cheițe cusute cu lână neagră. Alternanța motivelor decorative și a nuanțelor creează un joc ornamental cu deosebite valențe estetice, punând în valoare texturile și forme precum crucea, coarnele berbecului, rombul și intersecțiile de linii. Fixarea piesei se realiza cu ajutorul unui șnur subțire de cânepă toarsă.
Ceapsa are circumferința de 63 cm și lățimea de 12 cm. Piesa a fost achiziționată în localitatea Clopotiva, județul Hunedoara, în anul 1923.